Natura poliției în Statele Unite este inseparabilă de istoria violentă și rasistă a capitalismului din această țară. De la patrulele pentru sclavi, câinii dezlănțuiți și furtunurile de pompieri folosite de Bull Connor împotriva protestatarilor negri în Montgomery în timpul mișcării drepturilor civile la linșajele poliției din comunitățile de negri de astăzi – e un fir consistent.
De asemenea, represiunea poliției și a statului au fost istoric îndreptate împotriva lucrătorilor care au încearcat să se sindicalizeze, împotriva organizatorilor radicali și împotriva oricărei lupte serioase care amenința interesele clasei conducătoare. În 1932, președintele Hoover a trimis infanterie și tancuri pentru a distruge tabăra veteranilor albi și negri din Washington D.C. care cereau bonusurile promise de mult pentru că luptaseră în Primul Război Mondial. Pe 30 mai 1937, (link-ul include imagini video), poliția din Chicago împușcat 40 de oțeliști neînarmați în fața porților de la Republic Steel, ucigând zece dintre ei. În 2006, ICE a organizat raiduri în stil Gestapo la fabricile de carne din Midwest, urmate de deportări în masă ale lucrătorilor imigranți, cu scopul de a zdrobi mișcarea pentru drepturile imigranților și pentru că acești lucrători începuseră să se organizeze.
Rolul poliției
După cum explicat Engels în urmă cu peste o sută de ani, apariția aparatului represiv de stat, incluzând armate, poliție, închisori etc., reflectă istoric împărțirea societății în clase sociale cu interese opuse. Statul constă, în cuvintele lui Engels, din “corpuri armate de oameni” care păstrează antagonismul de clasă “în limitele ordinii” dar care în ultimă instanță apără interesele clasei dominante – care, în societatea noastră, sunt capitaliștii miliardari. O parte inevitabilă a menținerii bogăției și dominației clasei conducătoare într-o societate la fel de inegală ca a noastră este represiunea și amenințarea violenței.
De la sclavie la Jim Crow la rasismul instituționalizat și segregarea de astăzi, menținerea diviziunii rasiale a fost unul dintre pilonii dominației capitaliste în SUA. Pentru a forma sindicate industriale puternice, cum ar fi United Auto Workers în anii ’30 și ’40, organizatorii sindicatelor radicale au trebuit să lupte împotriva rasismului otrăvitor, încurajat de șefi ca Ford pentru a menține controlul. Fără a lua o poziție clară, anti-rasistă, aceștia nu ar fi reușit să convingă lucrătorii albi și negri să lupte împreună și să câștige victorii istorice de care au beneficiat întreaga clasă muncitoare. Această mișcare a fost atât de puternică încât ar fi putut fi începutul unei contestări a sistemului capitalist.
Astăzi, poliția agresivă din cartierele sărace de negri și hispanici are rolul de-a menține oamenii în condiții de locuit precare, în blocuri și școli segregate. Dar, pentru a obține un sprijin mai larg pentru aceste politici represive, politicienii rasiști au căutat, de asemenea, să-i prezinte pe oamenii săraci de culoare ca pe o amenințare pentru clasa muncitoare albă și comunitățile clasei de mijloc.
Nu e posibilă crearea unei poliții complet “non-rasiste” atât timp cât rasismul instituțional și segregarea sunt lăsate intacte. Nici poliția nu poate fi “desființată” în cadrul unei societăți capitaliste. Atât timp cât capitaliștii ne conduc, ei trebuie și vor reuși să găsească o cale de a-și proteja interesele și proprietățile. Dar asta nu înseamnă că nu putem face nimic până să scăpăm de capitalism.
Schimbare reală
Schimbările câștigate în prima fază a mișcării Black Lives Matter, inclusiv prezența mai multor camere de filmat pe patrulele de poliție, s-au dovedit a fi complet inadecvate. Cu toate acestea, poliția poate fi schimbată în mod semnificativ, iar încarcerarea în masă poate fi eliminată. Însă astfel de câștiguri pot fi obținute doar printr-o mișcare în masă de tipul celei care a izbucnit acum după oribila crimă a lui George Floyd. Pentru a obține câștiguri reale și de durată, mișcarea trebuie să fie susținută, să refuze să se lase cooptată de alte forțe, să fie centrată în jurul mobilizării puterii sociale a oamenilor care lucrează și să articuleze un program social mai larg.
Mișcarea actuală a demonstrat că masa populației respinge rasismul odios, reacționar, care se manifestă agresiv în rândurile poliției. Această respingere a rasismului e un semn extrem de pozitiv. Cu această ocazie a fost expusă și vasta rețea de protecție din jurul polițiștilor, cărora li s-a acordat imunitate juridică pentru aproape orice crimă. Poliția este o castă care nu se află sub nici un control democratic. Trimiși de clasa conducătoare în misiunea de a menținea „ordinea” în rândurile populației și, mai ales, ale comunității de culoare, este acum dificil chiar și pentru cei de la putere să-i mai controleze.
Actuala mișcare de masă a expus diviziuni reale în unitatea politică cu privire la modul de lucru al poliției. Poziția lui Trump și a celor mai reacționare elemente, de creștere masivă a represiunii e destul de izolată. O altă aripă a puterii, reprezentată de primarii Durkan din Seattle și de Blasio din New York, încearcă să mențină status quo-ul, dar se retrage momentan sub presiunea mișcării. O a treia aripă încearcă să coopteze mișcarea prin adoptarea apelului acesteia de a reduce bugetul poliției pentru ca apoi să o poată slăbi. În Minneapolis, majoritatea Consiliului Local a mers până acolo încât să se angajeze la „desființarea” departamentului de poliție. Dar au început aproape imediat să se retragă de la această poziție, declarând că inițiază o perioadă de un an pentru a analiza aranjamentele alternative de poliție. Asta nu e decât tragere de timp. Avem nevoie de schimbare acum!
Trebuie să facem mai concretă revendicarea de de-finanțare. Kshama Sawant, membru socialist al Consiliului Local din Seattle, a cerut să se reducă bugetul poliției cu 50% și conduce lupta pentru a taxarea celor de la Amazon în Seattle, prin care să se finanțeze permanent locuințe sociale, servicii sociale și locuri de muncă. Trebuie să cerem, odată pentru totdeauna, ca funcționarea poliției, inclusiv angajarea și concedierea, să fie adusă sub controlul unor consilii civile alese în mod democratic. Trebuie înlăturați imediat toți polițiștii cu antecedente de rasism și forță excesivă în comunitate. Cum e deja cazul în multe alte țări, poliția nu ar trebui să fie înarmată atunci când patrulează. O forță de poliție adusă sub control democratic, chiar și într-o anumită măsură, ar limita în special oprimarea clasei muncitoare negre, dar ar beneficia de fapt clasei muncitoare ca întreg.
Sciziuni în rândurile Poliției
Trebuie, totodată, să recunoaștem că polițiștii nu sunt o masă omogenă. Aripa reacționară e foarte puternică și domină majoritatea secțiilor de Poliție din țară. Dar, pe lângă gesturile ostentative ale unor polițiști de-a îngenunchea pentru ca mai apoi să-i atace violent pe protestatari, au existat și cazuri de empatie autentică din partea unor polițiști de rând. O scrisoare recentă din partea a 14 polițiști din Minneapolis afirmă că vorbește în numele a sute de polițiști atunci când îl denunță pe Derek Chauvin și sprijină reformele. E un pas pozitiv limitat, care însă ar fi fost de neconceput fără presiunea mișcării de masă.
Dacă există polițiști de rând care chiar vor reformă și un alt tip de relație cu comunitățile în care lucrează, atunci acum e momentul să ia atitudine și să încerce să-i înlăture pe cei ca Bob Kroll – liderul de extremă dreapta, fan Trump, al sindicatului polițienesc din Minneapolis. Credem în dreptul polițiștilor să aibă sindicate pentru a avea o cale de-a se opune instrumentalizării lor de către clasa conducătoare împotriva oamenilor obișnuiți. Însă e limpede că nu ăsta e rolul pe care îl joacă azi aceste sindicate.
Adevărul e că secțiile de poliție din multe orașe s-au folosit de apartenența lor la mișcarea sindicală ca să aibă o acoperire. Mișcarea sindicală nu se poate face că nu vede. Trebuie să ia apărarea comunităților clasei lucrătoare, inclusiv cele ale negrilor și imigranților. Trebuie să ceară sindicatelor polițienești, dacă vor să rămână parte a mișcării sindicale, să respingă metodele polițienești rasiste și să sprijine înlăturarea din rândurile Poliției a celor cu antecedente violente și rasiste.
O societate sigură și justă
Ca să trăim într-o societate unde oamenii să nu se teamă de represiunea statului și de rasism, trebuie, în ultimă instanță, să scăpăm de capitalism. După cum spunem într-un articol recent despre rebeliunea din Minneapolis:
„O sarcină centrală a unui guvern socialist, care ar prelua marile corporații în proprietate publică și unde lucrătorii ar avea un control democratic asupra economiei, este să combată moștenirea rasistă a sclaviei, imperialismul și inegalitățile sociale de orice fel, creând condițiile pentru o societate cu adevărat liberă de rasism polițienesc, exploatare și opresiune. Aceasta ar presupune organizarea de către comunitățile însele a propriei lor siguranțe și protecții.
Procesul de demantelare a poliției, a închisorilor și a represiunii statului în genere se întrepătrunde cu procesul de depășire a capitalismului și de construire a unei societăți cu adevărate egalitare și socialiste. Nu consiliul municipal din Minneapolis va face asta, ci o mișcare revoluționară a claselor populare conștiente și organizate.”
Alternativa Socialistă cere:
* Concedierea și anchetarea imediată a tuturor polițiștilor care au comis abuzuri violente sau rasiste.
* Retragerea Gărzii Naționale din Minneapolis și din alte orașe. Nu a contribuit cu nimic la lupta pentru justiție rasială, fiind în schimb folosită pentru a ataca protestele, teroriza comunitățile, răni pe jurnaliștii care reportau despre proteste non-violente și proteja băncile și secțiile de Poliție.
* De-militarizarea Poliției. Interzicerea folosirii de gaz lacrimogen, gloanțe de cauciuc, sugrumări și echipament militar. Dezarmarea patrulelor.
* Plasarea Poliției sub controlul unor comitete cetățenești democratic alese. Ele ar trebui să aibă o putere reală, inclusiv de a angaja și concedia polițiști, de a revizui prioritățile bugetare și de a cita în instanță. Toate acestea ar trebui făcute în mod deschis și public.
* De-finanțarea substanțială a Poliției și reinvestirea acelor fonduri în școli și locuințe.
* Taxarea masivă a celor bogați pentru a investi în locuri de muncă sustenabile, programe sociale, educație publică și locuințe sociale.
Ambele partide mari și-au dovedit loialitatea față de sistemul capitalist și rasismul pe care acesta îl presupune. Primarii și consilierii locali Democrați au făcut foarte puțin împotriva polițiștilor ucigași. Nu putem avea încredere ca vreunul dintre cele două partide să ne reprezinte. Din aceste lupte trebuie să construim un partid politic al clasei lucrătoare, multi-rasial și independent de marele capital.
Întregul sistem e vinovat! Malcom X a spus că „Nu poți avea capitalism fără rasism”. Pentru a obține o schimbare durabilă, lupta împotriva rasismului polițienesc și a castei politice corporatiste trebuie extinsă la o luptă împotriva sistemului capitalist însuși și pentru o alternativă socialistă.
Traducere din engleză de pe site-ul ISA
