Inaugurăm blogul Mâna de Lucru cu un text de Mihnea Anțilă despre unul dintre cei doi candidați pretinși de stânga la primăria Craiovei.
În condițiile în care în campania pentru alegerile locale lipsește un mesaj autentic de stânga, iată cum ar trebui să sune discursul unui candidat de stânga: „nu este normal ca un om care muncește să câștige de multe ori sub 1000 de lei pe lună”. Surprinzător, mesajul chiar poate fi regăsit în discursul public al unuia dintre candidați. Numele lui este Florentin Gust și își dorește să fie primar al Craiovei din partea Partidului Social Românesc (PSRO), partid care încearcă să se prezinte ca alternativă serioasă la PSD în zona stângii social-democrate românești. Și, desigur, cu un astfel de mesaj, am fi în totalitate îndreptățiți să sperăm că Florentin Gust poate fi o rază de speranță în marea amorfă de candidați aglutinați de aceleași clișee neoliberale sforăitoare.
Din păcate, declarația redată mai sus este doar un crochiu, o eboșă, o secvență dintr-un tablou mai larg. Declarația completă sună în felul următor: „nu este normal ca un om care munceşte să câştige de multe ori sub 1.000 de lei pe lună, iar o persoană care primeşte ajutorul social şi este aptă de muncă să stea acasă, să primească bani şi să fie folosită ca bază electorală pentru unii”. Tabloul final este unul dezolant și previzibil (vezi http://www.jurnalulolteniei.ro/vizualizare/florentin-gust-toti-cei-care-primesc-ajutor-social-si-sunt-apti-trebuie-pusi-la-munca-128060). De fapt, domnul Gust se poziționează ca un veritabil candidat de dreapta, repetând mesajul obositor anti-sărăcani, anti-prostimea folosită ca masă de manevră pentru partidele mari. Denunță un presupus contract social existent între asistați și partide: voi ne dați voturi, noi vă dăm ajutoare sociale. Denunțul acesta este atât de evident greșit, să presupui că există o proporție covârșitoare de oameni care evită intenționat să-și vândă forța de muncă pentru a primi o pomană din partea statului, încât se devoalează singur ca demagogic. Fără a mai pune la socoteală faptul că mesajele domnului Gust sunt în vădită contradicție cu principiile partidului din care face parte. Oare cum se împacă un discurs presărat cu note discriminatorii („de multe ori unii dintre ei au Mercedesuri la poartă”!?!) cu principiile PSRO conform cărora scopul fundamental al partidului este crearea unei societăți în care românii să fie „eliberați de jugul sărăciei, precarităților, discriminării și inegalităților”?!
Desigur, domnul Gust își dorește să fie primarul generației lui, căci acesta este sloganul său de campanie. Problema este că, în aceste condiții, domnul Gust poate fi doar primarul unei părți norocoase a oamenilor din generația sa. Restul, în număr semnificativ de mare, se confruntă cu reale probleme în găsirea unei slujbe în România, iar atunci când reușesc să găsească una și s-o și păstreze, au parte de salarii mizere cu care abia își pot plăti facturile. Despre asta ar fi trebuit să fie campania lui Gust și-a altor candidați care pretind că le pasă de oameni. E adevărat, anatemizarea celor care primesc ajutor social și propagarea unui discurs antagonizant se pot concretiza în niște voturi firave, dar prețul plătit va fi acela că în loc să așezi problemele pe care le abordezi în matca lor corectă, apelezi la discursuri facile care nu te vor deosebi în esență de masa amorfă a politicienilor oportuniști.
