Zilele trecute, grupul din jurul fostului premier Dacian Cioloș a lansat un partid politic intitulat Mișcarea România Împreună (MRI). Unele voci au etichetat deja noul partid ca fiind de stânga. Așa să fie?
În manifestul MRI, se spun câteva lucruri corecte. Se vorbește de imigrația economică de masă, care „s-a datorat prăbușirii industriale și pierderii locurilor de muncă din anii 90” și de oameni „condamnați la șomaj și sărăcie”. De aceea, continuă textul, „este necesar să existe şi să se aplice politici anti-discriminare şi pentru egalitate de șanse, precum și politici de diminuare a sărăciei și polarizării sociale”. Mai mult, cei din MRI afirmă că piața liberă nu poate garanta de una singură o competiție onestă și „nici intrarea sau menținerea în competiție a celor defavorizați”.
Toate acestea reprezintă, într-adevăr, un progres față de ortodoxia neoliberală care a predominat pe scena politică din România în ultimele decenii. E un progres inclusiv față de guvernul tehnocrat condus de Cioloș și Platforma România 100 lansată în 2016. Însă nu orice e la stânga neoliberalismului dogmatic e automat de stânga. Dimensiunea socială a acestui manifest reflectă mai degrabă faptul că unele secțiuni ale dreptei liberale din România au realizat în sfârșit că agenda neoliberală pură și dură a anilor ’90 nu mai prinde la oameni și a devenit o garanție a eșecului electoral într-o țară în care 40% din populație trăiește în pragul sărăciei.
Însă chiar și această dimensiune socială e extrem de limitată. Problemele identificate în text sunt reale, iar punerea pe tapet a sărăciei e binevenită. Însă când vine vorba de identificarea cauzelor acestor probleme, textul se blochează în clișee despre corupție și clientelism. Problema de fond ar fi că în România am adaptat doar formal și distorsionat instituțiile „democrațiilor avansate și prospere”. Nu se suflă o vorbă însă despre politicile neoliberale de dreapta, preluate din afară și promovate de toate guvernele post-decembriste, care au contribuit decisiv la sărăcia și polarizarea socială menționate în text. Nu găsim nimic despre politica salariilor mici, a privatizărilor, a taxei unice, a restrângerii drepturilor angajaților etc. și – cu atât mai puțin – despre genul de politici de care ar fi nevoie pentru a adresa aceste cauze.
De fapt, MRI rămâne în paradigma pieței libere, la care adaugă o dimensiune socială, în conformitate cu majoritatea covârșitoare a partidelor liberale din Europa. MIR e, cel mult, un partid liberal de centru, după cum afirmă și unul dintre fondatorii săi. Cu alte cuvinte, noul partid se vrea ceea ce PNL ar fi trebuit probabil să fie. Faptul că unii îl percep ca fiind de stânga arată cât de mult s-a deplasat spectrul politic la dreapta în ultimele decenii (nu doar în România).
Poziționarea ideologică a MRI reiese cel mai clar din clasa socială pe care își propune s-o reprezinte cu precădere și căreia mare parte din manifest i se adresează: „cei foarte calificați, care intră în profesii competitiv-performante (medici, asistenți medicali, specialiști în IT, ingineri, cercetători, profesori, muncitori cu calificări bune)”. Așadar, MRI vrea să fie un partid al clasei de mijloc; încă unul.
În România avem însă nevoie de un partid care să reprezinte interesele clasei lucrătoare (în care se regăsesc și majoritatea celor vizați de manifestul MRI), ale celor „foarte calificați” și ale celor „slab calificați” deopotrivă. Căci și unii, și alții se confruntă, în majoritatea cazurilor, cu salarii mici, slujbe nesigure, drepturi limitate la locul de muncă, servicii publice precare, o piață imobiliară inaccesibilă șamd.
Pentru a adresa aceste probleme e nevoie de politici structurale de stânga, de la creșterea impozitării marilor averi și a corporațiilor la revizuirea fundamentală a codului muncii la renaționalizarea sectoarelor strategice ale economiei, politici pe care MRI e foarte puțin probabil să le propună, dat fiind nu doar manifestul de față, ci și anul în care acești oameni s-au aflat la guvernare. Pentru astfel de politici avem nevoie de un partid de stânga, iar grupul nostru a fost și rămâne deschis dezbaterii și cooperării în vederea unui astfel de proiect.
