Grupul Mâna de Lucru se opune categoric reformei fiscale a guvernului PSD, mai cu seamă transferului contribuțiilor sociale de la angajator la angajat (plătibile din salariul brut de la 1 ianuarie) și scăderii universale a taxei pe venit de la 16% la 10%. Aceste măsuri reprezintă un nou atac împotriva vastei majorități a angajaților din România și a unui buget de stat deja sever subfinanțat. După cum relevă analiza oferită de cei de la Syndex România, această reformă prezintă cel puțin două probleme majore.
În primul rând, nu se oferă niciun mecanism prin care statul să garanteze că patronii vor mări salariile brute ale angajaților lor astfel încât salariile nete ale acestora să rămână la nivelul actual (și-așa mic pentru cei mai mulți dintre noi). Este foarte probabil ca multe dintre firmele aflate în dificultate, în special IMM-urile, să nu vrea ori să nu poată mări salariul brut în mod corespunzător, ceea ce va duce deci la o scădere a salariilor nete cu 16,6% pentru milioane de lucrători din România. Cei mai vulnerabili sunt cei peste 2 milioane de lucrători din sectorul independent, care nu pot fi compensați prin creșterea salariului brut și astfel sunt puși în situația de a plăti din propriul buzunar contribuțiile sociale.
În al doilea rând, reducerea taxei pe venit la 10% va sărăci bugetul de stat cu 13,7 miliarde de lei numai în 2018. Mai mult, nu există nici o diferențiere între venituri: o corporație multinațională va plăti același procent pe profit ca un anagajat pe salariul minim. În condițiile în care serviciile publice se confruntă cu o criză acută, infrastructura e într-o stare critică, pensiile și ajutoarele sociale continuă să fie umilitor de mici, iar nevoia de locuințe sociale e mai urgentă ca niciodată, guvenul așa-zis „de stânga” ia tocmai măsurile opuse celor necesare pentru suplimentarea absolut vitală a bugetului de stat.
Singurele beneficii concrete pentru clasa lucrătoare sunt majorarea salariului minim net la 1163 pe lună și a pensiei sociale la 640 de lei pe lună, departe însă de a fi suficiente pentru costurile de trai din ziua de azi. Ca de atâtea ori, PSD oferă niște firimituri păturilor defavorizate pentru a-și asigura voturile acestora – voturi pe care vor continua să le primească atâta vreme cât toate celelalte partide vor continua să stigmatizeze acele categorii sociale și să nu ofere nici cea mai minimală agendă socială într-o țară în care 40% din populație trăiește în pragul sărăciei.
Per total, reforma fiscală a guvernului nu face decât să încline și mai mult balanța de putere și de resurse în favoarea capitalului (autohton și străin deopotrivă) și în detrimentul muncii. E o reformă care confirmă, pentru cine mai avea iluzii, degenerarea totală a PSD într-un partid neoliberal de dreapta cu aspirații protecționiste, prins între interesele capitalului național pe care eminamente îl reprezintă, cele ale capitalului internațional, pe care nu îndrăznește să îl deranjeze cu adevărat (propunerea lui Tudose din vară de a taxa multinaționalele pe cifra de afaceri a fost abandonată la fel de repede pe cât a fost discutată, în favoarea taxării cifrei de afaceri pentru microîntreprinderi) și nevoile păturilor sociale pe care pretinde să le reprezinte.
În același timp, considerăm că aceste măsuri fiscale pot conduce la o escaladare a disputelor industriale. Cea mai mare confederație sindicală din țară, CNSLR Frăția, care reprezintă peste jumătate de milion de lucrători, a demarat deja procedurile pentru declanșarea unei greve generale împotriva reformei fiscale a guvernului. Salutăm această inițiativă, care reflectă o atmosferă tot mai militantă în rândurile lucrătorilor români (în special ale celor mai prost plătiți și precari dintre ei), exprimată până acum prin valul de greve spontane din ultimul an.
Grupul Mâna de Lucru îndeamnă restul mișcării sindicale și al stângii independente să se alăture apelului la grevă generală. Căci, în capitalism, cea mai mare putere a oamenilor este să își retragă forța de muncă – așa s-au câștigat mai toate drepturile de care (încă) ne bucurăm azi la locul de muncă și nu numai.
În paralel, clasa lucrătoare din România are nevoie de propria sa organizație politică, propriul său partid care să îi apere interesele. Numai că un astfel de partid nu se poate construi fără implicarea clasei înseși și a principalelor sale organizații – sindicatele.
După aproape trei decenii de complicitate mai mult sau mai puțin fățișă cu PSD, timp în care acesta a contribuit decisiv la pauperizarea României în cei 15 ani în care s-a aflat la guvernare, a venit vremea ca mișcarea sindicală de la noi să se desprindă complet de acest partid neoliberal și să creeze un nou partid de stânga de masă. În anul 1900, sindicatele britanice au înțeles că partidele existente la ora aceea reprezentau alte interese de clasă și că au nevoie de propria lor reprezentare politică, așa că au înființat Partidul Laburist.
E nevoie de un partid deschis tuturor orientărilor și grupurilor de stânga care vor să lupte pentru interesele clasei lucrătoare – pentru salarii și pensii decente, pentru servicii publice funcționale, pentru locuințe sociale, spitale și școli, pentru drepturile tuturor categoriilor marginalizate, pentru protejarea mediului înconjurător și pentru un control democratic al economiei și al societății.
