Grupul Mâna de Lucru se solidarizează cu comunitatea LGBTQ din România, şi salută organizarea primului marş Pride din Cluj, care a adunat aproximativ 1000 de participanţi.
Comunitatea LGBTQ este una dintre cele mai vulnerabile grupuri din ţara noastră, nefiindu-i recunoscute nici măcar aşa-zilele drepturi ale statului capitalist modern. Vorbim de un număr semnificativ de români care nu doar că nu au o recunoaştere legală a vieţii lor de cuplu, dar care sunt şi constrânşi să se ascundă din cauza riscurilor constante de concediere, ostracizare şi expunere la violenţă fizică şi sexuală pe care le înfruntă când îşi fac sau le este făcută publică sexualitatea – toate acestea peste formele obişnuite de exploatare cu care se confruntă ca restul maselor (împotriva ideilor bizare pe care le promovează unii aşa-zişi “stângişti” că persoanele LGBTQ ar fi cumva separate de societate, iar muncitorii LGBTQ ar fi mai puţin muncitori).Experienţa acestui marş a demonstrat perfect atitudinea statului român faţă de cetăţenii săi, primăria Cluj refuzând să autorizeze ruta iniţială a marşului, preferând să oferă centrul oraşului manifestaţiei fasciste a Noii Drepte (mişcare reuşită atât prin ostilitatea administraţiei Boc faţă de comunitatea LGBTQ, cât şi prin neolegionarii infiltraţi în structurile publice, ca Ioan Ţene). Marşul comunităţii LGBTQ şi a susţinătorilor a fost în schimb izolat spre periferia oraşului, pe o rută de circa 800 de metri, şi aceasta abia când primăria a epuizat toate posibilităţile legale de a bloca evenimentul.
Organizarea primului Pride în Cluj e cu atât mai importantă în acest moment, când forţele reacţionare ale societăţii se mobilizează împreună cu toate partidele mainstream în jurul setului de propuneri ale Coaliţiei pentru Familie, pentru a suprima drepturile persoanelor LGBTQ, ale femeilor dar şi ale tuturor familiilor care nu se încadrează în viziunea elitelor conservatoare.
Deşi tuturor conservatorilor şi fasciştilor români le place să pozeze în apărători ai Familiei (întotdeauna cu “F” mare), ei omit să precizeze care familii se încadrează în viziunea lor: cu siguranţă nu este vorba de familiile celor mai vulnerabili români, de sutele de mii de familii care nu primesc recunoaştere legală, de familiile monoparentale, de milioanele de familii care trăiesc la jumătate de continent distanţă din cauza migraţiei pentru muncă sau de familiile oamenilor muncitori rămaşi în ţară, a căror timp împreună este devorat în totalitate de către ziua de muncă în continuă creştere.
Familia pe care această coaliţie o promovează reprezintă în schimb proiectul de clasă al celor mai privilegiaţi români, a acelei clase exploatatoare care face imposibilă viaţa decentă a majorităţii covârşitoare a familiilor concrete, care există în societate indiferent de poftele celor puternici.
Oricât ar vrea elita reacţionară capitalistă să dezbine masele, încercând să tragă pe sfoară oamenii de rând că ar fi de partea lor şi a familiilor lor, în cele din urmă nu lesbienele şi homosexualii sau femeile şi bărbaţii transgen le distrug vieţile de familie, prin ziua de muncă tot mai lungă, chiriile şi locuinţele tot mai scumpe, prin locurile de muncă tot mai greu de găsit şi mai îndepărtate, ci capitalul, fie el autohton sau străin, împreună cu reprezentanţii săi politici.Este datoria grupurilor care pretind a fi progresiste şi radicale, cât şi a persoanelor heterosexuale, să contribuie la depăşirea prejudecăţilor care îi fac să pactizeze cu violenţa puterii şi cu propria subjugare, la fel cum comunitatea LGBTQ învăţă prin experienţele sale organizatorice că statul împreună cu braţele sale represive (poliţia şi jandarmeria) nu este aliatul său, confruntându-se în continuare cu tendinţele liberale din interiorul său, care predică supunere faţă de stat şi faţă de sensibilitaţile “oamenilor de bine”. Doar masele solidare şi organizate pot învinge formele multiple şi omniprezente de exploatare şi opresiune.
