Cinci motive pentru a lupta pentru o lume socialistă în 2020
Cinci motive pentru a adera la ISA.
Alternativa Socialistă Internațională, declarație de 1 Mai
În acest an, ziua de 1 Mai, Ziua Internațională a Muncii, are o semnificație specială, într-un moment în care lumea e cuprinsă de pandemia coronavirusului și se confruntă probabil cu cea mai gravă criză economică din ultima sută de ani.
Chiar înainte de a apariția virusului, un val de greve și proteste și-a făcut simțită prezența pe fiecare continent ca răspuns la austeritate, autoritarism sau niveluri decente de salarizare. Acum, cu Corona, natura reală a societății moderne de clasă a devenit mai vizibilă ca niciodată.
Cererile inițiale ale zilei de 1 Mai, apărută cu mai bine de un secol în urmă, pentru ziua de muncă de 8 ore, solidaritate și pace între lucrătorii din toate țările, rămân la fel de relevante astăzi. Sistemul capitalist s-a arătat din ce în ce mai incapabil să asigure progresul societății.
Alternativa Socialistă Internațională (ISA – până în ianuarie cunoscută sub numele de CWI) solicită tuturor activiștilor muncitori și socialiști să participe în orice mod posibil, în condițiile restricțiilor impuse de pandemie, la celebrarea zilei de 1 Mai, ca o demonstrație a solidarității internaționale a lucrătorilor. Având în vedere situația de acum, trebuie mai mult ca niciodată să prezentăm o alternativă la capitalism. Iată cinci motive pentru care credem că socialismul reprezintă această alternativă:
Unu la mână: socialismul s-ar fi pregătit pentru criza Corona
Virusul Covid-19 pare a fi o mutație naturală. În mod evident, nici un sistem nu poate preveni astfel de mutații, deși există dovezi semnificative care indică faptul că, din cauza urbanizării capitaliste, a defrișărilor și schimbărilor climatice, astfel de mutații noi cresc frecvența pandemiilor. Într-adevăr, autorii Platformei interguvernamentale pentru politica științifică privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES) din 2019 au concluzionat: „Pandemiile recente sunt o consecință directă a activității umane, în special a sistemelor noastre financiare și economice globale care urmăresc creșterea economică cu orice preț.”
Acesta nu a fost primul avertisment că o pandemie ca aceasta s-ar putea întâmpla. Să nu uităm pandemia de SARS Covid-2 din 2003. Resurse semnificative de cercetare au fost mobilizate pentru dezvoltarea unui vaccin pentru acel Coronavirus, dar cercetarea a fost oprită înainte de se a ajunge la faza de testare pe subiecți umani, deoarece oamenii de știință implicați „au încercat din greu să obțină investitori sau subvenții … dar pur și simplu nu au putut genera prea mult interes”. Dacă vaccinul ar fi existat, ar fi putut reduce dramatic timpul necesar pentru a dezvolta unul pentru Covid-19.
Institutul Robert Koch din Germania a avertizat cu privire la o posibilă pandemie, similară cu cea pe care o avem acum. Într-o societate socialistă, acest avertisment ar fi condus la o „planificare adecvată a riscurilor”. Ar fi existat investiții masive în dezvoltarea sistemului de sănătate și spitalicesc, în loc de reduceri și privatizări care au lăsat majoritatea țărilor cu o lipsă cumplită de paturi de terapie intensivă. În loc de depozite de arme, s-ar fi investit în stocuri de ventilatoare, echipamente de protecție, materialele necesare pentru a face teste urgent și medicamente antivirale. În loc de producția și externalizarea „de ultim moment” către alte țări, fiecare țară și regiune și-ar fi prezervat capacitatea de producție. Mai degrabă decât recrutarea prin agenții pentru a acoperi lipsa de asistente și alte cadre medicale, acestea ar fi fost angajate de către stat pe salarii adecvate pentru a îngădui timpul necesar instruirii și a învățării procedurilor de urgență.
Dar guvernele capitaliste nu au reușit să planifice din timp, iar apoi au încercat să ascundă apariția bolii. Nu doar în China, ci în multe alte țări, guvernele au întârziat să ia măsuri, argumentând că boala nu este gravă sau că nu le-ar afecta țara. Au făcut asta ca să protejeze profiturile capitaliste și, adesea, propriul lor prestigiu. Într-o societate socialistă, potențialul tehnologiei informației, în loc să fie irosit în scopuri militare ori de supraveghere sau pentru a ajuta sistemul bancar, ar fi valorificat prin instituirea unui sistem de avertizare timpurie pentru a semnala noi cazuri și focare pe măsură ce apar, astfel încât planurile de urgență să poată fi inițiate din timp. Astfel de măsuri, utilizate eficient, nu doar că ar atenua curba, dar ar putea să o zdrobească complet.
Doi la mână: Socialismul s-ar fi ocupat eficient de pandemia de COVID-19
Dar astfel de boli sunt inevitabile. Într-o societate socialistă, interesele oamenilor, nu profitul sunt puse pe primul loc. Interesele naționale nu ar intra în conflict cu necesitatea cooperării internaționale. Datorită sistemului de avertizare timpurie, toate informațiile necesare ar fi distribuite în timp util, în mod transparent și eficient, permițând societății în ansamblu să planifice și populației să primească consiliere medicală adecvată cu privire la măsurile preventive necesare.
Toate dovezile de până acum indică faptul că elementul cheie pentru reducerea numărului de decese într-o astfel de pandemie e testarea timpurie în masă a populației pentru a permite urmărirea, auto-distanțarea și alocarea unui număr suficient de paturi de terapie intensivă și de personal.
Într-o societate socialistă, resursele adecvate ar sprijini o rețea de sănătate publică cât mai eficientă, care în vremuri normale s-ar ocupa cu prevenirea bolilor și promovarea unei vieți sănătoase, iar la primele semne ale unei pandemii ar efectua rapid teste în masă în școli, locuri de muncă și marile noduri de transport.
Serviciile naționale de sănătate ar urma să fie finanțate în mod adecvat de stat și integrate pe deplin, oferind asistență medicală de calitate pe tot parcursul vieții. Fără clinici private care fură resursele cele mai valoroase, în timp ce spitalele de stat sărăcesc. Gata cu plata pentru teste și tratament. Nu am mai pune povara asupra femeilor și a muncii lor neplătite pentru a avea grijă de bolnavi. Gata cu medicii care trebuie să decidă pe cine să trateze și pe cine să trimită acasă să moară. Gata cu casele private de pensionare cu personal minimal, în care persoanele în vârstă sunt lăsate să moară – în locul lor, o rețea finanțată public de locuințe pentru cei în vârstă care să le permită să rămână parte a societății și să ducă o viață demnă.
Cercetarea medicală nu ar mai depinde de mici „start-up”-uri, finanțate de obicei prin granturi și subvenții de stat, ale căror descoperiri sunt ascunse în spatele brevetelor și confiscate de marea industrie farmaceutică pentru a-și spori profiturile. Cercetarea s-ar derula în agenții finanțate de stat, cu toate informațiile împărtășite în mod deschis. Noile medicamente ar fi produse de organizații publice și gestionate în mod democratic. Gata cu specula companiilor private, care fac profituri exorbitante din lipsa de măști și ventilatoare.
Astăzi vedem că toate miturile despre ființele umane ca fiind prea egoiste pentru o societate socialistă sunt greșite. Mai ales în comunitățile oamenilor obișnuiți, vedem sentimente și acte de solidaritate pe scară largă. Într-o societate socialistă, cultura cooperării și solidarității ar fi mult mai puternică, încurajată de implicarea tuturor în funcționarea societății la toate nivelurile. Noi moduri de locuire, cu zone integrate de recreere, ar ajuta la reducerea supra-aglomerării actuale oribile, care pentru mulți face auto-izolarea și mai dificilă. O auto-distanțare bazată mai mult pe încredere și pe înțelegerea motivelor pentru care este necesară și mai puțin pe măsurile obligatorii utilizate în multe țări în prezent, ar fi mult mai eficientă.
Munca neesențială ar fi oprită complet. Toți, inclusiv lucrătorii independenți precari, ar primi un venit integral din partea statului, eliminând orice presiune financiară pentru ca oamenii să se întoarcă la muncă. Celor care încă lucrează li s-ar garanta materiale de protecție adecvate. Deciziile de a reveni la locul de muncă ar fi luate în mod democratic de către societate și lucrătorii implicați, cu consiliere medicală specializată. Într-o societate socialistă, prioritățile cheltuielilor publice ar fi cu totul altele decât acum. În loc să irosim resurse uriașe pe arme și speculații financiare, sănătatea, educația și calitatea vieții ar deveni prioritare.
Trei la mână: o economie socialistă ar rezolva criza economică și sanitară
Piața capitalistă eșuează în furnizarea și celor mai esențiale lucruri în lupta împotriva Covid-19. Asta ține de ADN-ul capitalismului, însă problema a fost agravată de deceniile de austeritate și privatizare care au lăsat sistemul complet nepregătit pentru cererea creată de pandemie. Statele națiune se războiesc între ele pentru resurse insuficiente. Patronii zgârciți livrează produse substandard, cu defecte, în cele mai multe cazuri inutilizabile. Aceste neajunsuri generează noi valuri de speculații grotești.
Pe deasupra, virusul și măsurile adoptate pentru combaterea lui au declanșat o catastrofă economică globală – cea mai gravă din ultima sută de ani. Zeci de milioane de oameni și-au pierdut slujbele, sute de milioane au salariile tăiate și acum se prezice că sute de milioane vor suferi de foamete extremă. Încă multe altele se anunță. E demascarea unui sistem economic care domină lumea de secole!
O economie socialistă ar elimina impulsul constant pentru realizarea de profit pe termen scurt și competiția la sânge pentru piețe volatile, prin preluarea în proprietate publică a frâielor economiei – băncile, marile companii industriale și de construcții, industria alimentară, a farmaceuticelor și sectoarele de retail. Primele zece corporații multinaționale dețin resurse financiare cât 180 dintre cele mai sărace țări, practic strangulând economia mondială.
Planificarea democratică ar însemna că strategiile corporațiilor nu vor mai viza interesul acționarilor. Organisme naționale și internaționale controlate de către lucrători ar planifica alocarea resurselor pentru fiecare sector. Serviciile de marketing de azi ar fi reprofilate pentru a decide, ca parte a unei dezbateri publice, care sunt produsele de care populația chiar are nevoie. Producția dăunătoare sau inutilă, spre exemplu armele, ar fi reconvertită în vederea de produse utile.
Lanțurile de aprovizionare ar fi reconcepute astfel încât să fie sustenabile în condiții decente de muncă și plată pentru cei care muncesc în cadrul fiecărui sector. Micile afaceri, care acum intră în faliment cu sutele de mii, ar putea primi credit ieftin, cu condiția să-și plătească angajații salarii decente și să le respecte drepturile, precum cel la sindicalizare.
Nivelurile prețurilor și ale calității ar fi reglementate de către organisme ale consumatorilor alese în mod democratic. Prețurile ar fi astfel mai scăzute, nemaifiind nevoite să acopere pierderile și profiturile imense ale capitaliștilor. Unitățile de producție ar fi conduse de comitete de muncitori aleși democratic, ajutați de experți tehnici a căror slujbă nu va mai fi să sporească profitul, ci să servească nevoilor oamenilor.
Dacă economia ar fi planificată democratic în acest fel, nu ar mai exista patroni avizi de bani care să forțeze lucrătorii să muncească în condiții nesigure. Economia nu s-ar mai bizui pe munca prost plătită a lucrătorilor, în special cea a femeilor.
La primele indicii ale unei pandemii, resursele ar fi imediat mobilizate și materialele necesare produse, nemaifiind restricționate de patente, secrete comerciale, prețuri umflate sau competiții acerbe între diverse companii private.
În loc să fie ignorați și pedepsiți pentru că își spun părerea, lucrătorii din sistemul sanitar și din domeniul științific s-ar afla în centrul gestionării unui sector medical public, controlat democratic și coordonat la nivel global.
La un nivel mai general, o economie planificată democratic nu s-ar fi aflat acum în pragul unei crize globale. Nu ar fi construit imense bule speculative din politici monetare neconvenționale – ar fi planificat capacitatea de producție astfel încât să evite supraproducția și subproducția, evitând astfel escaladarea războiului comercial la care asistăm azi. Ar funcționa într-un mod sustenabil, în așa fel încât să nu mai dăuneze climei și mediului înconjurător. Ar fi o societate bazată pe îndeplinirea nevoilor umane și nu pe profitul privat, punând capăt odată pentru totdeauna exploatării omului de către om, suprimării drepturilor femeilor și dezbinării societății pe bază de gen, rasă ori etnie.
Patru la mână: Socialismul ar permite o cooperare internațională reală
O pandemie globală necesită un răspuns coordonat la nivel global. Cu toate acestea, încă dinainte de Coronavirus, „globalizarea” era în retragere, înlocuită de o nouă eră a antagonismelor globale. Granițele sunt închise, iar statele națiune se bat pe resurse vitale. Jocul „de-a vinovatul” a început deja, imperialismul nord-american și aliații săi denunțând „virusul chinez”. UE se confruntă cu un nou val de fragmentare, ideea de „solidaritate” între guvernele naționale dovedindu-se a fi o fantezie. Trump a anunțat că SUA nu va mai finanța Organizația Mondială a Sănătății, pe care o paște amenințarea colapsului.
Deși capitalismul este un sistem economic global, acesta nu a putut niciodată să-și depășească în totalitate una dintre contradicțiile sale fundamentale, aceea că baza primordială a organizării sale politice și economice rămâne statul națiune. Capitalismul global a eșuat să prevină criza Coronavirus și colapsul economic aferent. Întreține criza climaterică din cauza lăcomiei implacabile a băncilor și a companiilor de petrol și gaze. Aproape opt sute de milioane de oameni nu au acces la apă curată și aproape două miliarde nu au servicii medicale adecvate. În momentul acesta sunt de două ori mai multe conflicte armate active în lume față de acum cincizeci de ani, în apogeul Războiului Rece, puteri imperialiste și elite locale deopotrivă luptându-se pentru resurse. Chestiunea națională, împreună cu suprimarea drepturilor grupurilor etnice, continuă să reprezinte o problemă pe toate continentele lumii.
Sub socialismul internațional, proprietatea publică și democratică asupra resurselor ar elimina baza antagonismelor naționale care, în ultimă instanță, reflectă mereu antagonismele dintre găștile rivale de capitaliști. Un astfel de sistem alternativ ar crea condițiile pentru a pune capăt năpastelor aduse de războaie, naționalismului reacționar și xenofobiei, dar va și deschide posibilități economice nebănuite.
În fiecare an, 850.000 de oameni, o treime dintre ei sub 5 ani, mor din cauza apei poluate și a serviciilor de salubritate neadecvate. Pentru a furniza apă curată și servicii de salubritate ar fi nevoie de 100 de miliarde de dolari pe an – doar 5% din suma cheltuită anual pe arme! Potrivit celor de la Stanley and Morgan, lumea trebuie să cheltuie 50 de trilioane de dolari până în 2050 pentru a opri schimbările climatice. Această sumă reprezintă mai puțin decât s-ar cheltui pe arme în aceeași perioadă de timp sau, probabil, tot atât cât statele le vor fi dat băncilor și marilor companii de la criza din 2008 și până la finalul crizei actuale. Este clar că lumea trebuie să-și schimbe prioritățile în privința modului în care e utilizată bogăția. Noi, clasa lucrătoare, cei săraci și oprimați, trebuie să oprim elitele conducătoare din a distruge planeta și economia de dragul propriului profit. Trebuie să schimbăm modul în care este folosită bogăția pe care noi am creat-o prin muncă. Dar nu poți controla ceea ce nu deții. De aceea trebuie să preluăm frâiele economiei.
Cinci la mână: e nevoie de tine în lupta pentru socialism
Pandemia globală și carantina au un impact major asupra a milioane de oameni, dezvăluind adevărata balanță a forțelor de clasă din societate. Teza marxistă elementară că întreaga economie și societate depind de munca clasei lucrătoare devine din ce în ce mai clară. Brokerii, oamenii de afaceri, bancherii și politicienii de dreapta care întotdeauna au susținut, arogant, că ei sunt cei mai importanți oameni din societate, s-au dovedit în această criză a fi absolut incompetenți și inutili. Oamenii cu adevărat importanți sunt medicii, șoferii, lucrătorii comerciali și mulți alții. O societate socialistă ar fi condusă de oameni ca ei, de clasa lucrătoare și aliații săi.
Lumea deja trage concluzii politice. Va exista o susținere copleșitoare nu doar pentru cei care se luptă să salveze vieți în timpul acestei crize, dar și pentru o finanțare solidă a serviciilor de sănătate. Pe măsură ce criza ne va afecta mai mult, vor apărea întrebări cu privire la bănci și marile corporații, iar sprijinul în favoarea naționalizărilor va crește. În timp ce bogații vor continua să se îmbogățească, șomajul masiv îi va determina pe oameni să chestioneze faptul că doar unii muncesc. Nemulțumirea oamenilor va spori pe măsură ce guvernele capitaliste vor da din ce în ce mai mulți bani băncilor și bogătașilor.
Dar lupta pentru schimbarea fundamentală a economiei și pentru crearea unei noi societăți are nevoie de organizare. Pentru acest lucru avem nevoie de sindicate combative. Avem nevoie de mobilizare împotriva atacurilor din partea șefilor de la locul de muncă, din universități, școli și cartiere. Trebuie să luptăm pentru tot ceea ce este necesar ca să ne îmbunătățim viețile. Capitaliștii nu vor renunța la putere pur și simplu. Sunt extrem de bine organizați atunci când vine vorba să-și apere interesele. De aceea trebuie să fim și mai bine organizați, în sindicate militante și partide de masă ale lucrătorilor, înarmate cu un program și o strategie socialiste, conectate la organizații similare din alte țări, pentru a putea pune capăt odată pentru totdeauna ororilor capitalismului.
Concluzia care trebuie trasă din acest 1 Mai, din această Zi Internațională a Muncii, când lumea intră într-una dintre cele mai grave crize din istorie, este că trebuie să ne organizăm. Alternativa Socialistă Internațională este hotărâtă să facă acest lucru. Dacă ești de acord, vino alături de noi!
