Victoria lui Jair Bolsonaro în cel de-al doilea tur al alegerilor din Brazilia reprezintă un imens pas înapoi pentru țară și pentru brazilieni. Nu împărtășim cinismul analiștilor burghezi care vorbesc despre legitimitatea sistemului și „consolidarea” instituțiilor democratice. Un candidat care apără dictatura în mod explicit și care încurajează violența de stradă îndreptată împotriva oponenților nu ar trebui tratat ca un candidat „normal”.
Violența pe care fostul căpitan de armată a încurajat-o a provocat deja pierderi de vieți, cum ar fi cea a profesorului Mestre Moa do Catendê, înjunghiat de douăsprezece ori pentru că l-a criticat pe Bolsonaro, sau tânărul de douăzeci și trei de ani, Charlione Lessa Albuquerque, fiul unui sindicalist CUT, împușcat de un suporter al lui Bolsonaro la un miting pro Hadad (candidatul PT).
Cu o saptămână înainte de alegeri, Bolsonaro i-a amenințat în mod public pe oponenții săi cu exilul sau închisoarea, iar un video în care fiul său, Eduardo Bolsonaro (parlamentar), amenința să desființeze Curtea Supremă, a fost intens circulat. Bolsonaro nu va fi un președinte „normal”. A fost ales în urma unei serii de abuzuri și manevre care au venit după lovitura de stat „legală” împotriva Dilmei Rousseff. Există un mare risc al pierderii drepturilor democratice, iar acest lucru trebuie spus clar și cu voce tare.
Ulterior victoriei sale, chiar și în mijlocul unei operațiuni de calmare a spiritelor, Bolsonaro a continuat să profereze amenințări. În interviurile pe care le-a acordat ziarului național Rede Globo, a afirmat că, atunci când a vorbit despre interzicerea tuturor „bandiților roșii” din țară, s-a referit „doar” la liderii PT și PSOL (Partidul Socialismului și Libertății , din care LSR – secțiunea CWI din Brazilia – face parte) și l-a atacat în mod direct pe Guilherme Boulos, candidatul PSOL și liderul Mișcării Muncitorilor Fără Adăpost (MTST).
Elementele „stării de urgență” tacite, prezente încă de la lovitura din 2016, se vor adânci. Puterea judiciară a jucat un rol cheie în acest proces. Trebuie să ne amintim cum l-au încarcerat pe candidatul care era favorit să câștige aceste alegeri (Lula), făcându-i astfel loc lui Bolsonaro și ignorând dezvăluirile privitoare la corupția din jurul campaniei lui Bolsonaro. Finanțări ilegale, estimate la 12 milioane de Reali, provenind de la mari afaceriști care au finanțat o campanie masivă de „fake news” pe social media în favoarea lui Bolsonaro, campanie denunțată inclusiv de Organizația Statelor Americane (OEA) ca fiind fără precedent într-o democrație. Tribunalul Electoral Suprem nu a făcut nimic în legătură cu aceste lucruri, care au fost scoase la iveală doar printr-un reportaj special din ziarul Folha de Sao Paolo. Acest ziar, precum și jurnalistul care a scris reportajul, sunt astăzi amenințați de Bolsonaro.
De asemenea, nu este o coincidență faptul că, înainte de turul doi al alegerilor, cel puțin șaptesprezece universități s-au confruntat cu intervenții ale poliției doar pentru faptul că studenții, profesorii și alți angajați și-au exercitat dreptul democratic de a protesta împotriva practicilor și ideilor proto-fasciste. Suprimarea și intimidarea opozanților și a dreptului de a protesta a fost pus în practică deja înainte ca Bolsonaro să preia puterea. La ce ne putem aștepta acum?
Practici proto-fasciste și politici neoliberale
În ciuda faptului că Bolsonaro nu a fost prima lor alegere, reprezentanții marelui capital l-au tolerat, în prima instanță, iar apoi l-au susținut în mod direct. Misiunea lor este acum de a ține sub control câteva dintre excesele fostului căpitan, dar în același timp să și profite de „mâna sa de fier” pentru a declanșa atacuri neoliberale puternice și radicale.
Aceștia sunt pregătiți să tolereze multe abuzuri în numele privatizării în masă, contra-reformei sistemului de pensii și tăierilor salariale. Sunt conștienți că majoritatea votanților lui Bolsonaro nu l-au ales așteptându-se la o înrăutățire a condițiilor de viață, a pierderii unor drepturi și, de asemenea, sunt conștienți că, mai devreme sau mai târziu, nemulțumirile lor își vor face apariția.
Cu excepția unei pături în mod deschis reacționare, o mare parte dintre cei 39% (57 de milioane) din totalul votanților care l-au ales pe Bolsonaro sunt oameni care s-au săturat de sistemul politic și care doresc să vadă o schimbare radicală, iar la stânga nu au văzut o astfel de alternativă. Restul de 61,8% (89 milioane) care nu au votat pentru Bolsonaro (totalul de voturi pentru Haddad, voturi albe, voturi nule și abțineri) nu sunt pregătiți să accepte implementarea unor politici care le atacă drepturile fundamentale.
Cu toate acestea, chiar dacă guvernul promite să respecte constituția, acesta va avea tendința de-a întări elementele bonapartiste deja existente. Mai mult, pentru a-și întregi guvernul autoritar, Bolsonaro deschide deja calea către violențe comise de grupuri paramilitare și elementele fasciste din societate. Intensificarea turnurii bonapartiste a guvernului poate genera conflicte și diviziuni în sânul clasei conducătoare, astfel că trebuie să încercăm să înțelegem și să profităm de aceste disensiuni. De asemenea, trebuie să înțelegem că doar puterea organizată a maselor, a clasei lucrătoare și a tuturor celor exploatați și oprimați poate înfrunta autoritarismul și atacurile lui Bolsonaro.
Nu vom abandona străzile!
Victoria lui Bolsonaro reprezintă o înfrângere a mișcării muncitorești și, din perspectiva celor oprimați, înrăutățește balanța de forțe din punct de vedere social și politic. Cu toate acestea, acest scenariu este încă în derulare și va fi determinat în zilele care vor veni. Balanța de forțe este totodată definită și de către acțiuni concrete ale clasei noastre și a organizațiilor sale.
Acțiunile mișcării studențești la o zi după alegeri, venite pentru a contracara ofensiva pro-Bolsonaro din universități, sunt exemple despre cum ar trebui să acționăm pe străzi, la locurile de muncă și în cartiere, fără a le lăsa spațiu de progres grupurilor proto-fasciste. Apărarea libertăților democratice va fi un stindard central în toate luptele noastre.
Trebuie, de asemenea, sa atragem atenția cu privire la pericolul reprezentat de alianțele pe care Bolsonaro și Temer le vor realiza în parlament pentru a implementa reforma sistemului de pensii. Pentru ei, realizarea reformei pensiilor acum, înainte ca Bolsonaro să preia pe deplin puterea, va însemna scutirea lui Bolsonaro de o importantă lovitură pe care popularitatea acestuia ar primi-o dacă reforma s-ar realiza în timpul guvernării sale.
Pregătirea terenului pentru Bolsonaro a presupus deja adoptarea unui decret prin care s-a creat o nouă agenție de informații, aflată sub conducerea ministrului securității, generalul reacționar Sérgio Etchegoyen. Aceasta va fi o unealtă care va fi folosită nu doar împotriva crimei organizate, ci și împotriva opozanților regimului.
Sindicatele, precum și alte mișcări sociale, trebuie să se mobilizeze împotriva acestor contra-reforme, în special cele împotriva sistemului de pensii și a drepturilor democratice. Trebuie să creăm condiții pentru ca mișcarea muncitorească să întreprindă acțiuni semnificative, precum greva generală din aprilie 2017 care a oprit la timp contra-reforma sistemului de pensii.
În zilele dinaintea celui de-al doilea tur, o vastă mișcare de activiști a renăscut, de cele mai multe ori spontan. Această mișcare a întreprins acțiuni, a organizat întâlniri în piețele orașelor, campanii de informare, acțiuni pe media sociale, toate îndreptate împotriva dreptei extreme și a lui Bolsonaro. Au fost create multe comitete de luptă, brigăzi în apărarea democrației și fronturi antifasciste. S-a născut un nou strat de activiști, iar mulți s-au reîntors la activism, toate acestea impulsionând solidaritatea și speranța pentru viitor. Această mișcare trebuie consolidată și continuată. Organizarea luptei de jos în sus conferă putere reală mișcării și garantează o participare și un proces decizional democratice. Organizarea pe baze democratice împotriva găștilor de extremă dreapta, la nivel de teritoriu, locuri de muncă, școli și universități, este crucială.
Garanția securității noastre nu poate fi atinsă decât printr-o organizare colectivă. Acțiuni de solidaritate, presiuni politice, acțiuni de masă precum și activități practice de autoapărare nu pot fi eficiente decât în condițiile organizării colective. Aceasta este o sarcină pe care organizațiile muncitorești de masă trebuie să și-o asume în mod clar, cu participarea fiecărui comitet, brigadă și grup local.
Pentru un front unit al stângii socialiste
Sarcina de moment este construirea unui front unit al tuturor organizațiilor muncitorești pentru a opune rezistență lui Bolsonaro, extremei drepte și agendei neoliberale. Dincolo de frontul unit al clasei lucrătoare, care reunește federații sindicale, mișcări sociale și partide muncitorești, trebuie de asemenea să construim acțiuni unitare împreună cu societatea civilă și organizațiile democratice. Acest lucru se aplică în mare parte acțiunii de apărare a drepturilor democratice.
Însă este necesar să înțelegem că motorul principal al acestei lupte trebuie să fie unitatea și acțiunile coordonate ale celor oprimați și ale clasei lucrătoare. Doar organizațiile muncitorești pot realiza conexiunile necesare între apărarea drepturilor democratice și lupta împotriva agendei neoliberale și a celorlalte măsuri împotriva clasei lucrătoare. În acest moment, autoritarismul și măsurile neoliberale merg mână în mână, astfel că trebuie să luptăm împotriva amândurora.
În cadrul acestei lupte, stânga socialistă trebuie sa genereze o dezbatere cu privire la reorganizarea mișcării de stânga. Nu putem câștiga împotriva extremei drepte fără a avea o înțelegere profundă asupra modului în care am ajuns în această situație. Acest lucru presupun o înțelegere a eșecului politicilor adoptate de PT și tabăra lui Lula prin care s-a urmărit concilierea de clasă și adaptarea la sistem.
Experiența acestei înfrângeri va fi utilă doar dacă în procesul de rezistență și luptă, o mare parte din clasa lucrătoare, tineri și femei, precum și alte categorii oprimate vor ajunge la concluzia că este nevoie să construim o nouă forță politică a stângii socialiste, bazată pe lupta directă a clasei lucrătoare, organizată de la firul ierbii, radical democratică și cu un program anticapitalist și socialist.
Această alternativă de stânga trebuie să vină atât din partea PSOL și a experienței acumulate până acum de acest partid, dar trebuie să fie chiar mai amplă decât atât, să includă alianțe cu MTST și alte mișcări sociale. Aceasta ar cataliza reorganizarea stângii și a secțiunilor combative ale mișcărilor muncitorești, studențești și populare.
Extrema dreaptă a captat o mare parte din nemulțumirea populară deoarece a avut prilejul de-a se prezenta ca ceva nou, radical și din afara sistemului. În realitate, ea reprezintă doar o continuare și o aprofundare a ordinii prezente și a haosului de care aceasta e responsabilă. Noi, stânga socialistă consecventă, trebuie să oferim clasei lucrătoare și celor săraci un stindard de luptă nou și radical, în numele egalității, solidarității, democrației și socialismului.
La luptă!
Traducere de Mihnea Anțilă
Sursa: http://socialistworld.net/index.php/international/americas/brazil/9999-brazil-the-resistance-begins-now?fbclid=IwAR3nMvSS0aHt3PUsdq0IntKdRjlMu_6nopulMCT982zQxtloKPvOdz-8DoM
